Această cuvântare aspră a judecătorului i-a intrigat rău pe slujitorii Templului şi i-a speriat foarte tare, astfel că ei au început să se bâlbâie, în loc să vorbească clar şi închegat. Cel mai stăpân pe el s-a dovedit Joram, care s-a ridicat de pe scaunul său, s-a aplecat adânc în faţa judecătorului, şi apoi a spus:
          (Joram a spus): Onorat judecător, foarte sever, dar foarte drept, care eşti stăpân peste întreg Ierusalimul şi mult în afara lui! Tema privind faţa lui DUMNEZEU este pentru noi o problemă dificilă, pentru că în Moise este interzis categoric să ne creem despre el o noţiune concretă sau o imagine! De aceea tu nu vei găsi în Templul nostru nici un tablou, care să permită oamenilor să-şi facă o imagine concretă despre DUMNEZEU, ca despre o zeitate care este perceptibilă cu simţurile omeneşti!
          Cu toate acestea, strămoşii noştri - precum Abraham, Isaac şi Iacob - au avut deseori vedenii, în care DUMNEZEU l-i s-a înfătişat cu chip omenesc şi le-a vorbit, deşi, mai târziu, la Moise, se spune: Nimeni nu-l poate vedea pe DUMNEZEU şi trăi totodată; căci DUMNEZEU este un foc mistuitor şi locuieşte într-o lumină de neatins!
          Cu toate acestea Moise i-a cerut odată lui DUMNEZEU să-l vadă, chiar dacă asta ar fi însemnat moartea sa în aceeaşi clipă.
          Atunci DUMNEZEU s-a adresat lui Moise pe muntele Sinai: Ascunde-te în această grotă şi eu voi trece prin faţa ei! Si când te voi striga, să ieşi din grotă, iar tu îmi vei vedea spatele!
          Este, deci, foarte greu de spus ceva despre aceasta, căci ba se vorbeşte despre o formă a lui DUMNEZEU, ba nu mai există nici una, ba uneori chiar te aşteaptă o pedeapsă, dacă vrei să-ţi faci o imagine concretă despre DUMNEZEU, aşa că acest lucru nu este posibil, cu toate că sufletul omenesc tânjeşte mereu după un DUMNEZEU concret, aşa că nu poţi lua prea mult în nume de rău ideea păgânilor, că şi l-au imaginat pe Zeus exact ca pe un om. Noi avem doar cuvântul DUMNEZEU, mai mult de atât nu prea avem!
          În ceea ce mă priveşte pe mine, personal, eu consider că acest băiat este destul de bun şi de puternic, ca să fie un zeu. Dar, gândeşte-te la poporul care respectă învăţătura lui Moise şi a profeţilor! Templul reprezintă pentru oameni centrul spiritual, către el îşi îndreaptă ei dorinţele, speranţele, în Templu ei se simt aproape de DUMNEZEU, care le vorbeşte prin gura Preotului Superior, şi tot prin el şi ajutoarele sale le ascultă DUMNEZEU rugăciunile! Ia poporului toate acestea şi pune în locul lor pe acest băiat divin, şi în curând vei avea o revoluţie în întreaga ţară!
          Suntem proşti, pentru că suntem nevoiţi să fim astfel. Dacă nu aşa ar sta lucrurile şi dacă viaţa noastră, ca şi bunăstarea şi liniştea poporului, nu ar depinde de această stare, noi n-am mai fi fost de mult proşti! Sau îţi închipui că este chiar aşa de uşor să prezinţi poporului ceva ce nu se vede şi despre care nu-ţi poţi face o imagine, oricâtă bunăvoinţă ai avea?!
          Eu, din partea mea, cred despre acest băiat acelaşi lucru ca tine, dar în faţa poporului trebuie să continui cu prostia veche şi să nu las să se întrevadă nici cea mai mică urmă, că în sinea mea aş crede cu totul altceva, decât ceea ce afişez în exterior!
          Dacă băiatul, cu puterea sa, reuşeste, cu timpul, să atragă atenţia asupra lui, cum a făcut acum cu noi, astfel ca lumea să-l recunoască şi să-l accepte drept cel care este, atunci va putea termina uşor cu Templul. Dar o stare veche, de fapt, în care se întretaie aşa de multe interese, nu poate fi înlăturată pur şi simplu, ca o mobilă, pe care poţi s-o arunci sau s-o distrugi, fără prea multe menajamente, ca să pui după aceea alta în locul ei.
          Aceasta este părerea mea şi cred că toţi slujitorii Templului sunt de acord cu mine, şi mă îndoiesc că cineva m-ar putea contrazice!
          Judecătorul a spus: Desigur, contra acestei păreri nu sunt prea multe de spus. Dar o observaţie poate fi făcută şi anume: dacă voi credeţi cu adevărat în menirea băiatului acesta aţi putea găsi atunci o cale de a atrage atenţia poporului asupra băiatului şi de a-l arăta că a venit pe lume?!
          Joram a spus: Această cerinţă poate fi considerată modestă şi noi credem că în această direcţie se poate face ceva! Dar trebuie să ne gândim, că este vorba de un demers destul de îndrăzneţ, care ar putea să ne pregătească atât nouă, cât şi acestui copil bun, multe neplăceri!
          În primul rînd că băiatul, mai mult ca sigur că nu va rămâne la Templu, pentru că astăzi sau mâine părinţii lui îl vor duce din nou la Nazaret, care se află la o distanţă considerabilă de aici, aşa că dată fiind această situaţie, noi nu vom putea să-i trimitem acolo pe toţi cei care au de pus întrebări.
          În al doilea rând, cred că sute de mii de oameni îşi vor pune întrebarea, din care motiv băiatul, prorocit de profeţi, nu locuieşte la Templu, care atunci ar fi singura casă care i se cuvine!
          Si ce motiv putem noi atunci invoca în faţa poporului, pentru faptul că el preferă Galileea şi Nazaretul oraşului lui DUMNEZEU? În curând poporul ar spune: Oraşul şi Templul s-au făcut vinovate de o mare vină: ea trebuie judecată şi ispăşită!
          Deci, pe scurt, oricum am potrivi de atent lucrurile, problema va declanşa o mare agitaţie printre oameni, care ne-ar da foarte mult de lucru. De aceea, cred eu, că cel mai bun lucru este să nu pomenim deocamdată nimic oamenilor despre asta, şi să lăsăm ca băiatul şi timpul să rezolve lucrurile.
          Orice s-ar mai întâmpla, noi suntem acum deja pregătiţi, datorită discuţiilor din aceste trei zile, şi ne vom mai pregăti şi în continuare, mai bine şi mai temeinic! - De altfel, văd că băiatul vrea şi el să vorbească şi să ne spună ce are de gând, iar voinţei lui este greu să te opui!